În domeniul educaţiei integrate se simte acut nevoia de reformă
Dizabilitatea face parte din existenţa umană, fiind o latură a dimensiunii universale a umanităţii. Ea este cea mai puternică provocare în acceptarea diversităţii, pentru că limitele sale sunt foarte fluide.
În absenţa comunicării verbale -în cazul deficientului de auz- se remarcă instaurarea unui ritm lent şi specific nu doar pentru dezvoltarea psihică.
În acelaşi timp, amânarea preocupărilor faţă de deficientul de auz, fac să crească tot mai mult decalajul dintre copilul surd şi copilul care aude.
Un loc important în integrarea în societate a unei pesoane cu dizabilitate de auz, o are integrarea acesteia în scoală.
Adepţii integrării susţin că aceşti copii cu dizabilităţi vor fi integraţi mai uşor în educaţie prin adoptarea unui sistem unic (și nu prin utilizarea de clase sau chiar scoli speciale, cum era în trecut).
În ceea ce privește integrarea elevului cu deficienţă de auz în şcoala de masă, o importanță deosebită o are:
- depistarea precoce,
- intervenţia timpurie
- urmarea unor trasee educaţionale compatibile cu tipul şi gradul deficentei.
Dacă în viitor nu se iau măsuri pentru a favoriza condiţiile de dezvoltare al elevilor cu CES (cerinţe educative speciale), educaţia integrată nu va avea progrese, şi nu va satisface nevoile persoanelor aflate în dificultate.
Testarea precoce -primul pas in recuperarea persoanelor cu deficient de auz
„E o problemă de sănătate publică! La nou-născut surditatea este cea mai frecventă patologie prezentă deja, într-o proporție de unul până la trei dintr-o mie de nou născuţi. Şi nu ştim care sunt aceia decât dacă ii testăm pe toţi” explică Profesor Doctor Sebastian Cozma, medic primar ORL.
Prof. Dr. Sebastian Cozma, cu supraspecializare în audiologie, reabilitare auditivă prin implant cohlear și patologie a sistemului vestibular este și Președinte al Societății Române de Audiologie și Patologie a Comunicării.
Prof.Dr. Sebastian Cozma, medic, cu o vastă experiență națională și internațională în patologia din domeniul otorinolaringologiei atât în ceea ce privește adulții, cât și copiii și conduce o echipă experimentată în diagnosticarea și tratamentul celor mai complexe afecțiuni ORL.
Prof. Dr. Sebastian Cozma este membru în Comisia de Specialitate ORL a Ministerului Sănătății și membru ales în Senatul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași. De asemenea, este Coordonator al Programului Național de Tratament al Surdității prin Proteze Auditive Implantabile din România și fondator al Compartimentului de Audiologie și Vestibulogie din cadrul Spitalului Clinic de Recuperare Iași.
Trebuie să precizam că Ministerul Sănătății a inițiat în 2016 ”Programului Național de Testare Auditivă a Nou-Născuților”, prin care toți bebelușii născuți în spitalele și maternitățile de stat din România vor beneficia încă din prima lună de viață de un control auditiv gratuit, realizat cu aparatură medicală modernă.
Un prim pas pentru a oferi fiecărui bebeluș șanse egale la o testare corectă și o identificare timpurie a problemei.
Dar ce se întâmplă după această testare?
Implantul cohlear, o minune a medicinei
Implantul cohlear a fost realizat în premieră de către prof.dr. Dan Mârţu în anul 2000 la Iaşi, programul a început să funcţioneze din anul 2004, iar medicul Sebastian Cozma a a oferit pacienţilor un serviciu de specialitate de audiologie, în cadrul Spitalului de Recuperare, organizat la standarde occidentale.
Aflăm că „timpul este cheia! Momentul ideal de operaţie este vârsta de un an. Și cu cât mai devreme cu atât mai bine”.
«La început, era o restricție financiară, pentru că implanturile nu erau disponibile pentru consultații profunde. Erau două-trei implanturi pe an și noi aveam o sută de pacienți, deci dați-vă seama unde ne situam. Acum suntem mult mai bine, suntem la nivel cu alții din Vest, deci ei comunică, au platformele lor de comunicare, că sunt pe Facebook, că sunt in asociațiile de surzi», precizează Profesorul Cozma.
Înțelegem că -după detectarea problemelor auditive- medicii pot interveni și pot oferi unele soluții medicale “salvatoare”, cum ar fi implantul cohlear și protezarea auditivă.
S-ar putea crede că aici se încheie cu succes parcursul pacientului diagnosticat timpuriu.
Domnul Profesor Cozma, ne explică foarte clar, că nu este nici pe departe aceasta realitatea.
«Se pare că faptul că un copil are proteză sau un implant îi face (pe autoritățile responsabile cu stabilirea gradului de handicap n.r.) să creadă că acel copil este un individ normal și se adaptează gradul de handicap în funcție de tipul de rezolvare: dacă e proteza, dacă e implantat sau decât înțelege la o testare cu implantul sau cu proteza. Pacientul este același cu sau fără implant. El, dacă își scoate partea externă care amplifică sau care dă mesajul, nu aude absolut nimic. Deci el, ca pacient, nu este reabilitat decât cu condiția purtării acelui dispozitiv, deci nu înseamnă că s-a făcut bine».
Demutizarea, un pas important în procesul de integrare în societate
De aceea, a doua măsură principală pentru a se realiza integrarea unui copil surd în şcoala de masă, după protezare, este demutizarea.
Prin protezare, deficientul de auz este ajutat să elimine sau să evite posibilităţile instaurării unui decalaj major între dezvoltarea lui şi cea a auzitorului.
Decizia cu privire la modul de abordare a procesului educativ recuperator de demutizare aparţine specialistului care va încerca să identifice cel mai eficient program de intervenţie, prin analiza particularităţilor psiho-intelectuale şi a dominanţelor personalităţii copilului, stilului propriu de activitate şi a resurselor existente, inclusiv la nivelul familiei, care pot susţine constant activitatea de învăţare.
Integrarea educațională, parte a integrării sociale
Prof. Dr. Sebastian Cozma: «În momentul de față, nu știu să vă mai spun, un mesaj țintit spre cineva, pentru că nici nu știu dacă o să asculte. Spuneam de stigmatizare. Există în partea de educație. Deci, după cum știm, în ultimii ani, legislația din România a sprijinit integrarea copiilor cu probleme de auz sau cu auzul reabilitat. Dar la nivelul școlilor în care acești copii ajung, nu există instrumentele, pârghiile necesare, în sensul că profesorii de sprijin ori lipsesc cu desăvârșire, ori nu își pot face timp pentru toți copiii care sunt cu dizabilități pentru a-i ajuta».
Procesul integrării educaţionale a copiilor cu cerinţe speciale în educaţie presupune elaborarea şi aplicarea unui plan de intervenţie individualizat, realizat de către cadrele didactice în colaborare cu familia şi ţînând cont de nevoile educaţionale ale copilului.
El va fi centrat pe folosirea unor modalităţi eficiente de adaptare a curriculumului şi pe diversificarea ofertelor de învăţare în cadrul lecţiilor.
În acest scop, principalele strategii care ar putea fi folosite pentru proiectarea unui curriculum din învăţământul integrat se referă la:
- selectarea unor conţinuturi din curriculumul general adresat copiilor care aud, care pot fi înţelese şi însuşite de copii cu deficienţe şi
- renunţarea la alte conţinuturi cu un grad ridicat de complexitate; accesibilizarea întregului conţinut printr-un proces de simplificare,
- diversificarea componentelor curriculumului general prin introducerea elevilor cu cerinţe educative speciale într-o varietate de activităţi individuale.
Integrarea presupune egalitatea de participare socială şi egalitatea de şanse în realizarea accesului la educaţie.
Integrarea este un proces complex care presupune:
- a educa acei copii cu cerinţe speciale în şcoli obişnuite alături de ceilalţi copii normali;
- a asigura servicii de specialitate (recuperare, terapie educaţionala, consiliere şcolară, asistenta medicală şi socială) în şcoala respectivă;
- a acorda sprijin personalului didactic şi managerilor şcolii în procesul de proiectare şi aplicare a programelor de integrare; a permite accesul efectiv al copiilor cu cerinţe speciale la programul şi resursele şcolii obişnuite (săli de clasă, cabinete, laboratoare, biblioteca, terenuri de sport etc.);
- a încuraja relaţii de prietenie şi comunicarea între toţi copii din clasa/şcoală; a educa şi ajuta toţi copiii pentru înţelegerea şi acceptarea diferenţelor dintre ei;
- a ţine cont de problemele şi opiniile părinţilor, încurajându-i să se implice în viaţa şcolii;
- a asigura programe de sprijin individualizate pentru copiii cu CES (cerinţe educative speciale).
Odată cu integrarea şcolară a copilului surd se impun anumite cerinţe privind modul de organizare al clasei, metodele de prezentare a conţinuturilor, strategiile de comunicare în clasă.
Integrarea socială a deficientului de auz -responsabilitatea autorităților
Dr. Cozma ne explică faptul că, după protezarea auditiva sau implant, testările auditive in vederea stabilirii gradului de handicap, se fac în anumite condiții, cărora le-am putea spune «ideale», adică într-o cabină, lipsită de zgomote exterioare, de interferențe cu alte voici, ecouri, persoana testată nu are probleme cu oboseala creierului. Toate acestea sunt oarecum departe de realitatea în care persoana afectată trăiește.
«Deci ar trebui un efort tot din partea autorității de a reglementa, de a aduce la masa discuțiilor toți membrii de la asociațiile de pacienți. Începem cu ei până la partea medicală și partea de autoritate administrativă care face aceste evaluări pentru a vedea de fapt care este cel mai corect mod de a interacționa cu pacientul. Pentru că, în final, toate deciziile noastre își pun amprenta asupra existenței pacientului».
Integrarea socială a deficientului de auz -responsabilitatea întregii societăți
Înțelegem după această explicație, foarte clar, că partea de integrare în societate este la fel de importantă ca cea medicală.
Deficientul de auz nu poate fi «abandonat» după ce au fost bifate câteva elemente care să-i asigure integrarea. Este responsabilitatea fiecăruia dintre noi, a asociațiilor de pacienți, a altor organizații și organisme non-guvertamentale.
Sebastian Cozma precizează că nu îi plac «lipsa de comunicare, «surditatea» autorităţilor şi lipsa de investiţii în educaţie»; înțelegem clar, că este o decizie personală, a fiecăruia dintre noi și una coletiva, a întregii societăți de a contribui, astfel încât deficientul de auz să nu fie abandonat după ce medicii și-au încheiat cu succes misiunea.
Sursa:
https://adevarul.ro/stiri-locale/iasi/ieseanul-sebastian-cozma-aduce-sunetul-in-viata-852728.html
http://www.asociatia-profesorilor.ro/integrarea-copiilor-cu-deficienta-de-auz.html