Cine este Natalie Ester? Natalie este, în primul rând, un OM cu coloană vertebrală, actriță, regizoare și autoare de piese de teatru. Pe Natalie Ester o poți vedea la Teatrul Evreiesc, dar și în spectacole independente scrise de ea.
- Care sunt sursele tale de inspirație? Cum îți hrănești creativitatea?
Inspirația și creativitatea sunt rude de gradul întâi, eu așa le percep. Și se presupune că ambele aparțin inteligenței. Stiința le-a și localizat, în lobul frontal.
De cele mai multe ori, când dezbatem pe aceste subiecte, reducem totul la noi înșine, la cunoaștere, la potențialul nostru de a pătrunde în înțelesurile teoretice și practice ale lumii, la educație și la perfecționare. Dar mie îmi place să țin cont și de celelalte specii, de inteligența delfinilor sau de creativitatea păianjenilor. Lumea, în infinitatea ei, deține necunoscute care nu au echivalente în cuvinte. Pentru mine nu există un cuvânt care să definească ”sursa de inspirație”. E mistic. Misterios. Vine de departe.
Cred că ideile creatoare nu vin din interior, ci dintr-o altă dimensiune, iar noi reușim să ne conectăm la ele cu puterea minții și a percepțiilor.
Mă gândesc uneori la Principiul lui Arhimede sau la Legea Gravitației. Par născute din două anecdote: o baie și un măr.
Inspirația se ascunde în lucruri aparent nesemnificative. Creativitatea constă în abilitatea de a pătrunde cu vederea dincolo de evidențe, de a reinventa începuturi și de a-i da efemerului, nemurirea.
Cum se poate hrăni creativitatea? Sporindu-ne atenția cu care privim lumea și încercând să ne conectăm cu toate simțurile la ceea ce se întâmplă în conștiința noastră și în afara ei. Nu e suficient să gândim. E doar o condiție. Independente de voința noastră sunt reflexele. Cred că și ele joacă un rol foarte important în procesul creației. Spontaneitatea îi e vitală creatorului.
- Ce anume îți scade elanul creativ si ce faci atunci?
Dacă mă rispesc și mă risipesc frecvent, ca polenul, e limpede că nu mă aflu într-o perioadă propice creației. Dar încerc să profit sau cel puțin mă mint că profit de astfel de perioade și îmi ascut simțul observației, citind mereu printre rânduri sau încercând constant să privesc în spatele aparențelor. Mi se întâmplă mereu să visez inutil dar nu mi s-a întâmplat niciodată să nu visez, oricât de deschiși mi-ar fi ochii.
- Ce persoană din industriile creative admiri și de ce?
Mă fascinează exploratorii de orice natură, ei au fost și sunt cei mai spectaculoși inventatori. Shakespeare a explorat firea umană și a mai creat o planetă, Elon Musk a explorat cosmosul și la ora la care scriu, mașina lui circulă nestingherită prin spațiu.
- Care e viziunea ta asupra criticii, pozitive sau negative?
Critica, prin definiție, e menită să cerceteze atent și să scoată în evidență lipsurile unei lucrări, ale unei opere de artă sau ale unui artist, având obligativitatea de a demonstra care sunt slăbiciunile și de a indica mijloacele de remediere.
Asta e critica pe care eu o numesc constructivă. Cea lipsită de gândire argumentativă mi se pare inutilă, intră într-o altă categorie și nu cred că merită dezbătută.
- Ai nevoie de o atmosferă specială pentru a crea? Daca da, povestește-mi puțin ce te face să intri în starea creativă.
Ideile creatoare sunt musafirii mei speciali. Nu-i pot aștepta oricum. Mă pregătesc ca pentru sărbătoare. Dacă sunt acasă, trebuie să fie totul curat în jur. O lumânare parfumată, un pian în surdină, aroma cafelei fierbinți, pisica torcând de plăcere și eu, așteptând, proaspătă ca o floare, cu țigara între degete, să mi se ivească imagini, pe ecran sau pe hârtie. Încă scriu de mână. Mult. Dacă nu sunt acasă și trebuie să fiu creativă, sunt așa de concentrată, că nu mai e relevant unde mă aflu.
- Care sunt punctele definitorii ale creativității tale? Care sunt aspectele care te diferențiază de alți jucători?
Nu-mi dau seama dacă ceea ce mă caracterizează este direct proportional cu ceea ce îmi definește creativitatea. Mi-ar plăcea să cred că nu, cea din urmă ar avea numai de pierdut. Prefer să nu știu răspunsul.
În ce privește cealaltă întrebare, jucătorii sunt extrem de diferiți între ei, nu cred că deosebirile dintre noi ne fac speciali, toți ne naștem speciali, nu e nimic mai firesc în asta.
Suntem într-o continuă transformare, din prima și până în ultima noastră zi pe pământ. Locul de sub noi și ce lăsăm în urmă ne reprezintă și este tot ce contează. Dacă tot ce voi face în această viață se va dovedi a fi perisabil, nu e cu supărare. Vreau doar ca locul pe care am stat să rămână fertil.
- Dacă nu ai lucra în industriile creative unde altundeva ai vrea să activezi?
Nu cred că există vreun domeniu din care creativitatea își permite să lipsească. Ar fi fost de mult dispărut.
- Poți da câteva sugestii fie de cărți, filme, piese de teatru, publicații etc care ți s-au părut definitorii în evoluția ta?
Definitorii în evoluția mea au fost întâlnirile cu oamenii aleși de la care am învățat să învăț și relația cu totul specială pe care am avut-o și o am încă cu Shakespeare.