Asociația Credu a publicat studiul „Consumul de informație medicală și nivelul de alfabetizare în sănătate în România”, o radiografie națională a modului în care adulții, părinții, profesorii și tinerii se informează și acționează atunci când vine vorba despre sănătate. Cercetarea, derulată în aprilie–iulie 2025 pe un eșantion combinat de peste 1 000 de respondenți, scoate în evidență oportunități majore, dar și goluri critice în felul în care populația traduce informația medical‑sanitară în prevenție concretă.
„Românii sunt curioși, activi online și dornici să afle de ce și cum pot trăi mai sănătos: peste 65 % caută săptămânal sau chiar zilnic sfaturi medicale. Problema apare după ce închid ecranul, doar aproximativ 45 % fac pasul de la lectură la acțiune. Raportul nostru arată că, fără un sprijin structurat, digitalul rămâne un imens potențial nevalorificat.”
Oana Voicu, președinte Asociației Credu
Context: o povară sanitară în creștere
România se menține printre țările europene cu niveluri ridicate de mortalitate prin boli cardiovasculare și cancer, în timp ce afecțiuni precum hipertensiunea, diabetul, bolile respiratorii cronice și obezitatea sunt larg răspândite. Problemele de sănătate mintală completează acest tablou, afectând tot mai multe segmente de populație. În acest context, prevenția devine nu doar necesară, ci vitală: de la screeninguri și vaccinări până la educație pentru un stil de viață sănătos. Totuși, acoperirea programelor preventive rămâne modestă, iar nivelul scăzut de participare arată nevoia urgentă de soluții educaționale și comunitare care să facă prevenția accesibilă, clară și constant prezentă în viața oamenilor.
Cum se informează românii – detaliat și pe înțelesul tuturor
Accesul la informația medicală nu a fost niciodată mai facil, însă canalele prin care oamenii o caută și o filtrează diferă semnificativ în funcție de vârstă, rol social și situație de viață. Studiul evidențiază atât sursele cele mai frecvent utilizate, cât și diferențele dintre categorii și motivele care declanșează interesul pentru sănătate.
– Pagini și bloguri medicale: aproape toți participanții (peste 90 %) încep documentarea de aici; caută descrieri de simptome, recomandări de tratament și explicații despre analize.
– Platforma video YouTube: este a doua opțiune, mai ales pentru tutoriale, animații și interviuri cu specialiști (61 % adulți, 68 % profesori).
– Rețelele sociale:
• Facebook adună în grupuri tematice comunități de părinți care schimbă experiențe despre îngrijirea copiilor sau diete speciale.
• Instagram și TikTok sunt folosite mai ales de tineri pentru clipuri scurte despre un stil de viață sănătos.
- Diferențe de preferință între categorii
– Părinții valorifică Facebook ca loc de sprijin emoțional și de recomandări „testate” de alți părinți; au nevoie de limbaj simplu și exemple concrete.
– Profesorii se îndreaptă către grupurile de discuții de pe WhatsApp pentru schimb rapid de informații și către emisiuni audio de tip podcast pe care le ascultă în drum spre școală. - Motivele pentru care caută informații
– Adulții reacționează în special la situații urgente sau la apariția unei probleme în familie (o analiză modificată, un diagnostic nou, un simptom neclar).
Încrederea în sursele de informaţie: balanţa dintre medic și „filtrul” educaţiei
Dacă accesul la informație este larg, nivelul de încredere variază considerabil. Românii fac diferența între autoritatea medicului și multitudinea de surse online, iar gradul de educație joacă un rol decisiv în felul în care este filtrată și aplicată informația.
- Medicul rămâne reperul principal
– Între 78 % şi 85 % dintre participanţi spun că au încredere mare sau foarte mare în recomandările venite direct de la medici ori de la instituţii publice de sănătate (Minister, Direcţii de sănătate, Organizaţia Mondială a Sănătăţii).
– Această pondere depăşeşte cu mult orice alt tip de sursă, fie ea presă generalistă, reţele sociale ori recomandări informale. - Nivelul de şcolarizare schimbă preferinţele
– La respondenţii cu studii liceale, aproape o treime urmăresc periodic materiale realizate de creatori de conţinut populari (clipuri motivaţionale, poveşti personale).
– În rândul celor cu diplomă universitară, interesul pentru astfel de materiale coboară sub 15 %.
– Pentru cei cu studii postuniversitare, doar aproximativ 5 % iau în calcul sfaturi venite de la un „video‑blogger” neacreditat; în schimb, aceştia verifică sursa ştiinţifică, autorul şi bibliografia înainte de a aplica un sfat. - Comunităţile online oferă suport emoţional şi exemple concrete
– Forumurile de pacienţi şi grupurile de discuţie pe WhatsApp sunt apreciate mai ales de cadrele didactice şi de părinţi pentru schimbul rapid de experienţe: „Cum ai procedat când elevul X a făcut criză de astm?” sau „Ce dietă a funcţionat la copilul tău cu intoleranţă la lactoză?”.
– Beneficiul principal nu este neapărat informaţia medicală „pură”, ci validarea reciprocă şi sentimentul că „nu eşti singur” într‑o problemă de sănătate. - Concluzie
– Autoritatea medicală rămâne pilonul de încredere, dar educaţia dictează cât de critic este filtrată informaţia. Cu cât creşte nivelul de şcolarizare, cu atât sporeşte exigenţa faţă de sursă şi scade influenţa conţinutului neacreditat.
– În paralel, comunităţile online completează recomandarea medicului prin sprijin practic şi emoţional. Programelor viitoare de educaţie pentru sănătate le revine sarcina de a conecta cele două lumi: expertul şi experienţa trăită.
Interpretări: de la simpla expunere la nevoia de „traducere” în acţiuni concrete
Cercetarea arată un paradox: românii consumă intens informaţii de sănătate, dar transformă greu cunoştinţele în fapte cotidiene. Deşi frecvenţa de căutare este înaltă, doar o treime dintre respondenţi declară că iau în calcul schimbarea de obiceiuri. Iată de ce:
- Suprainformarea – prea multe date, puţină claritate
- Abundenţa de articole, videoclipuri şi postări amplifică sentimentul de nesiguranţă: „pe care să îl cred?”.
- Traversăm ceea ce specialiştii numesc „oboseală informaţională”: când primeşti sute de mesaje, devine dificil să selectezi esenţialul, iar decizia se amână.
- Lipsa unui ghidaj pe niveluri de alfabetizare
- Conţinutul circulă, dar nu este adaptat competenţelor diferite de înţelegere.
- Persoanele cu studii medii sau cu vocabular medical limitat întâmpină obstacole în a traduce termeni tehnici („indice glicemic”, „factor de risc cardiovascular”) în viața de zi cu zi.
- Absenţa presiunii sau sprijinului colectiv
- Comportamentul se schimbă mai uşor în grup: familie, clasă, comunitate.
- Fără ateliere locale, cluburi de sănătate în şcoli sau campanii de cartier, responsabilitatea rămâne exclusiv individuală şi, adesea, se diluează în rutina zilnică.
- Corelaţia consum – reţinere nu garantează acţiunea
- Analiza statistică indică o legătură solidă (coeficient ≈ 0,6) între cât de des te informezi şi cât de bine reţii sfaturile.
- Totuşi, memoria nu înseamnă automat fapt: lipsesc „triggerele” concrete (programări la medic, liste de verificare, reamintiri periodice) care să împingă utilizatorul să aplice ceea ce ştie.
Pentru ca expunerea să devină schimbare, informaţia trebuie filtrată, adaptată şi susţinută social. Recomandările medicale au nevoie de „traducători” – profesori, facilitatori comunitari, aplicaţii care să ofere paşi simpli, personalizaţi şi verificaţi. Fără acest pod dintre cunoaştere şi acţiune, volumului de date îi va corespunde în continuare un impact modest asupra sănătăţii publice.
Potențial educațional și viitorul alfabetizării în sănătate
Studiul arată că informația medicală este mai ușor de pus în practică atunci când este transmisă printr-o combinație de formate simple, atractive și accesibile. Cele mai eficiente sunt instrumentele care reușesc să fie:
- scurte și clare, pentru a capta rapid atenția,
- ușor de integrat în viața de zi cu zi,
- explicite și practice, pentru a traduce termenii medicali în pași concreți,
- interactive, pentru a menține implicarea,
- sprijinite de comunitate și de validarea specialiștilor.
Prin combinarea acestor tipuri de resurse: concise, aplicate, interactive și susținute social, alfabetizarea în sănătate poate trece de la nivel teoretic la obicei zilnic, contribuind la o populație mai informată și, în timp, mai sănătoasă.
Concluzii și recomandări strategice
- Pentru factorii de decizie publică
• Promovarea alfabetizării în sănătate ca prioritate transversală în politicile publice, fără a implica neapărat resurse financiare noi, ci prin valorificarea programelor și campaniilor existente.
• Susținerea colaborării cu societăți medicale, organizații profesionale și ONG-uri pentru a oferi informații validate și accesibile populației. - Pentru mediul educațional
• Încurajarea profesorilor și a instituțiilor educaționale să utilizeze resurse gratuite și materiale deja disponibile online, adaptate pe niveluri de vârstă.
• Dezvoltarea de micro-resurse educaționale (clipuri scurte, fișe simple, quizuri) care pot fi integrate rapid, fără costuri suplimentare. - Pentru sectorul privat și societatea civilă
• Mobilizarea parteneriatelor cu mediul privat și ONG-uri pentru campanii de comunicare, folosind canalele media deja existente.
• Crearea de alianțe media pentru a produce și distribui materiale de prevenție concise și accesibile, cu investiții minime.
„Fereastra de prevenție” – ce arată chestionarele pentru profesori și părinți
Răspunsurile din studiu conturează o situație foarte precisă: interesul real pentru educație medicală apare în interiorul unei ferestre de prevenție – scurtă, dar repetitivă.
- Când se deschide fereastra? În clasă, imediat după ce elevii ridică o problemă concretă (alergii, dietă, anxietate) sau după o absență medicală mai lungă. Acasă, în minutele de după școală, când copilul relatează discuția și cere lămuriri.
- Ce așteaptă profesorii? Un material „instant”: un film de maximum trei minute, o fișă de discuție și două‑trei întrebări de verificare, toate avizate de un specialist.
- Ce așteaptă părinții? Exact aceleași repere, dar trimise de școală în format simplu – o pagină ori o captură de ecran – pe care să o poată parcurge rapid cu copilul.
Cercetarea arată că dacă materialul ajunge simultan la profesor și părinte în acest scurt interval – de regulă în ziua în care apare subiectul – dialogul pornește firesc de ambele părți, iar copilul găsește informația coerentă și repetată. Dincolo de fereastra de prevenție, nivelul de interes scade accentuat.
Această concluzie sugerează că nu este nevoie de programe ample, ci de micro‑resurse validate, livrate la momentul potrivit, pentru a valorifica atenția comună a școlii și familiei și a transforma situațiile punctuale în obiceiuri de prevenție.
Pentru a transforma concluziile studiului într‑un instrument concret de sănătate publică, Asociația Credu desfășoară, în parteneriat cu platforma digitală EdPost – Educație pentru alegeri sănătoase, o pilotare a rezultatelor cercetării. Prin această testare, materialele digitale „la cheie” (clipuri de trei minute, fișe de discuție și mini‑teste) sunt puse direct la dispoziția profesorilor într‑un hub online dedicat, tocmai pentru a verifica rapiditatea cu care pot fi integrate la clasă și utilitatea lor ca sprijin preventiv. Pilotarea are, în sine, rol de cercetare aplicată: măsoară cum reacționează școala la resursele oferite, colectează feedback de la dascăli și elevi și va face publice – pe site‑ul EdPost și pe www.credu.ro – datele rezultate, astfel încât modelul să poată fi extins la nivel național.
Obiectivul final al pilotării digitale EdPost–Credu este dublu:
- Pentru profesori – să validăm un model digital simplu–funcțional care să‑i ajute pe profesori să introducă, fără efort suplimentar, micro‑lecții de prevenție în orarul curent (ex. dirigenție, iar apoi să punem acest model – împreună cu toate resursele testate și datele de impact – la dispoziția întregului sistem educațional. Cu alte cuvinte, pilotul vrea să demonstreze că educația preventivă poate fi integrată rapid, să strângă dovezi despre eficiența sa și, pe baza lor, să genereze un set de materiale deschise care să poată fi folosite gratuit, la scara tuturor școlilor din România.
- Pentru adulți – componenta destinată adulților va pilota un set de micro‑resurse de alfabetizare în sănătate centrate pe cele mai presante teme de sănătate publică identificate de specialiști. Materialele vor fi accesibile atât digital, prin platforma EdPost, cât și prin întâlniri periodice de informare desfășurate în comunitate, pentru a asigura participarea celor care preferă formatul față în față. Această testare urmărește să confirme utilitatea conținutului în sprijinirea deciziilor preventive de zi cu zi și să ofere un model flexibil, ușor de extins la scară națională.