Îmbătrânirea, deși este inevitabilă, poate fi încetinită sau accelerată în funcție de stilul de viață al cuiva.
În același timp, nu suntem toți egali când vine vorba de îmbătrânire: dacă gena longevității nu există, fiecare individ are totuși propria „hartă” genetică, ceea ce îl face mai mult sau mai puțin sensibil la mediu. Cercetătorii de astăzi sunt foarte interesați de epigenetică.
Epigenetica este știința care studiază impactul mediului asupra expresiei genelor. Ceea ce mâncăm, bem, aerul pe care îl respirăm, nivelul nostru de stres, pot modifica funcționarea genelor pe care le moștenim la naștere.
Datorită epigeneticii, înțelegem că nu totul este scris în genele noastre.
Comportamentul nostru în timpul vieții noastre va activa sau inhiba expresia anumitor gene.
Suntem parțial responsabili pentru sănătatea noastră. Aceasta este toată medicina preventivă de mâine.
Îmbătrânirea, deși este inevitabilă, poate fi încetinită sau accelerată în funcție de stilul de viață al cuiva. Este deci posibilă influențarea îmbătrânirii acționând asupra stilului de viață (dietă, activitate fizică, managementul stresului etc.) și asupra anumitor mecanisme biologice (stres oxidativ și glicație). Aceasta este provocarea consultației anti-îmbătrânire și a programului anti-îmbătrânire care va fi pus în aplicare.
Stresul oxidativ
Stresul oxidativ este recunoscut astăzi ca explicația esențială a fenomenelor de îmbătrânire
Stresul oxidativ este legat de un dezechilibru între producția de radicali liberi și capacitatea organismului de a se apăra împotriva acestor radicali liberi.
Cum se formează acești radicali liberi?
În corpul nostru au loc o serie întreagă de reacții biochimice fiziologice, al căror scop este producerea de energie. Energie care permite corpului nostru să se miște, să se antreneze, să digere, să gândească, să trăiască… Aceste reacții biochimice fiziologice produc radicali liberi în cantități în mod normal perfect controlate.
Dar există o a doua sursă de producere a radicalilor liberi: aceștia sunt factori externi precum razele UV în principal, fumul de țigară, poluarea, alcoolul, sportul intens, oboseala, surmenajul etc.și stilul de viață nesănătos. Cantitatea de radicali liberi astfel produși poate fi rapid excesivă.
Ce este un radical liber?
Radicalul liber este o moleculă foarte reactivă și instabilă, legată de oxigen.
Radicalii liberi sunt molecule care exercită funcții destul de paradoxale asupra organismului. Ambele sunt benefice pentru organismul nostru (utile pentru apărarea împotriva infecțiilor și sunt utile pentru că favorizează apoptoza, adică moartea celulelor, în special a celulelor canceroase), dar pot deveni dăunătoare in doze mari, deoarece ne distrug cele mai vitale molecule și ajunge să ne îmbolnăvească în cazul unei producțîi semnificative.
Cheia este să avem un echilibru bun între producția de radicali liberi, doar în cantitate suficientă pentru sănătatea noastră, și producția de enzime cu scop antioxidant care să permită controlul ratei radicalilor liberi pentru a evita un dezechilibru numit stres oxidativ .
Ce este stresul oxidativ?
Stresul oxidativ este pur și simplu dezechilibrul dintre producția de radicali liberi, pe de o parte, și capacitatea de a neutraliza acești compuși toxici, pe de altă parte, înainte că aceștia să provoace daune.
În „stres oxidativ » cuvântul „stres” nu are același sens ca stresul psihic sau psihosocial, este un atac chimic oxidativ asupra organismului nostru. Stresul oxidativ nu este o boală, dar creează sau accelerează condițiile pentru boală.
Care este legătura dintre stresul oxidativ și boală?
Când adoptăm un stil de viață sănătos (dietă săracă în zahăr, bogată în fructe și legume, activitate sportivă regulată, puțin alcool, fără tutun, puțin soare, puțin stres, puțini poluanți), avem toate capacitățile de a neutraliza radicalii liberi produși în proportii normale.
Dar, în alte cazuri, stresul oxidativ se instalează deoarece radicalii liberi produși în cantități mari se acumulează în corpul nostru și devin dăunători unui anumit număr de molecule organice precum genele noastre, proteinele sau lipidele noastre . Radicalii liberi oxidează moleculele noastre esențiale vieții. „Ruginim” din interior.
Stresul oxidativ este recunoscut astăzi ca explicația esențială a fenomenelor de îmbătrânire.
Îmbătrânirea accelerată și anumite boli degenerative și canceroase sunt consecința alterării celulelor noastre de către radicalii liberi. Într-adevăr, toate organele sunt afectate (mușchi, inimă, vase, creier, piele etc.).
Bolile degenerative ( Parkinson , Alzheimer, AMD ) precum și bolile cronice progresive (reumatice, pulmonare, digestive, cardiovasculare, metabolice precum diabetul etc.) sunt legate de stresul oxidativ.
Stresul oxidativ este recunoscut astăzi ca explicația esențială a fenomenelor de îmbătrânire.
Cum se diagnostichează stresul oxidativ?
Medicul dumneavoastră vă va prescrie un test de sânge pentru stresul oxidativ subliniind importanța stresului (începător sau instalat), nivelul dumneavoastră de enzime antioxidante (Superoxid dismutază SOD și Glutation peroxidază GPX) și oligoelemente (Seleniu , Zinc).
Cum să previi sau să protejezi împotriva stresului oxidativ?
Dieta
O dietă variată și de calitate este suficientă pentru a furniza toți micronutriențîi esențiali pentru a lupta împotriva stresului oxidativ. Cei mai cunoscuți antioxidanți sunt: vitaminele C și E, carotenoizii, polifenolii.
Enzime antioxidante
Avem și enzime antioxidante, care trebuie activate oligoelemente din alimente: zinc, cupru, mangan pentru superoxid dismutaza; fier pentru catalază; seleniu pentru glutation peroxidază.
Un sfat : faceți cure antioxidante de 3 luni cu o pauză de 3 luni, apoi reluați peste 3 luni etc.
Managementul stresului, surmenajului și controlul oboselii intense
Anumiți factori de mediu participă la procesul de distrugere și astfel accelerează îmbătrânirea prin creșterea stresului oxidativ, inflamației și/sau glicației. Acești factori de mediu sunt în principal: alimentația dezechilibrată (prea dulce), inactivitatea fizică, stresul, soarele, poluarea, tutunul.
Suplimentele alimentare sunt necesare în următoarele situații
Suplimentarea poate fi necesară în anumite situații (expunere prelungită la soare, alimentație dezechilibrată, tutun, alcool, tratament cu chimioterapie sau radioterapie, după intervențîi chirurgicale, vârstnici, sport intensiv, deficit de vitamine și sau minerale etc.).