Indiferent de vârsta pe care o avem suntem încurajați să facem mișcare, beneficiile acesteia asupra organismului fiind binecunoscute. Dacă pentru mulți dintre noi – prea preocupați de lupta aceasta în care ne aruncă viața cotidiană – a face mișcare se rezumă la strictul necesar, la ceea ce este de neevitat, pentru copiii noștri ar trebui să facem cumva așa încât sportul să facă parte din viața lor. Fără a avea pretenții de performanțe dacă nu există aptitudini ieșite din comun sau dacă nu își dorește copilul să ajungă olimpic, ci doar să își consume energia într-un mod în care îi face plăcere.
Beneficii fizice și psihice
Într-un secol în care obezitatea infantilă tinde să devină pandemică, rolul sportului în dezvoltarea fizică a copiilor este de netăgăduit. Pe lângă asta, s-a descoperit că sportul – în special cel de echipă – are și reale beneficii de natură psihologică, asupra stării mentale, la care poate că nu ne-am gândit.
Așadar, practicarea unui sport ajută copiii să se dezvolte armonios și să evite problemele de greutate. Mai puțin știut este poate faptul că sportul contribuie și la reducerea stărilor de insomnie. Dar beneficiile de natură psihologică sunt chiar mai mari și mai surprinzătoare și fac obiectul articolului de față.
Sportul este leacul timidității
Un copil sau un adolescent care are o încredere scăzută în sine, care se luptă cu timiditatea – ceea ce este specific majorității celor aflați la vârsta pubertății –, va avea un câștig uriaș de pe urma practicării unui sport de echipă. Sportul oferă prilejul de a socializa cu cât mai multe persoane și de a crea legături bazate pe încredere. Într-o echipă încrederea jucătorilor unul în celălalt este esențială, altfel nu ar mai fi echipă… Sportul de echipă îl va învaţa pe adolescent (rebel prin definiție) să accepte deciziile altora şi să înţeleagă că oamenii au abilităţi diferite.
La vârsta atat de dificilă a adolescenței, cea plină de întrebări și frământări, când tânărul se află într-o permanentă căutare de sine, când se descoperă ca individ, obținerea reușitelor, a victoriilor, experimentarea succesului, toate acestea contribuie capital la dezvoltarea sa psihologică aromonioasă. Mai mult de atât, toate acestea vor contribui și mai târziu, la obținerea de rezultate bune în activitățile în care se va implica.
Respect pentru oameni și reguli
Când începe să practice un sport de echipă copilul îşi însușește totodată şi o mulţime de alte lecţii legate de valorile personale. El va învăța o lecție foarte importantă, într-o etapă a vieții foarte importantă: aceea că nu întotdeauna lucrurile se desfăşoară numai aşa cum doreşte el şi că trebuie să respecte oamenii. Și mai cu seamă regulile. Fie că îi plac sau nu. Totodată, copiii care practică sporturi de echipă învață să treacă mult mai ușor peste eșecuri, tocmai pentru că se vor confrunta cu ele și vor trebui să le accepte.
Sociabili și empatici
Un copil al cărui țel este comun cu al celorlalți din echipa lui va dobândi capacitatea de a lega mai ușor prietenii. Și nu doar cu cei care îi sunt coechipieri, ci și în general, în afara terenului sau sălii de antrenament. Asta pentru că deja este beneficiarul unei interacțiuni sociale în care își dezvoltă abilitatea de a colabora, de a lucra în echipă, de a-și respecta coechipierii și de a-i ajuta. Copiii care au acest… antrenament al sportului în echipă vor ști mult mai bine să își fixeze obiective și să lucreze pentru a-și dezvolta calitățile. Cum spuneam, vor putea trece mult mai ușor peste experiențele negative, inerente vieții, vor fi lipsiți de egoism și mai empatici decât sunt cei care își urmează exclusiv țelurile individuale.
Știai că…
… un studiu care s-a desfășurat în SUA a ajuns la concluzia că fetele practicante de sporturi de echipă aveau rezultate școlare foarte bune, și asta pentru că erau mult mai implicate în activitățile școlare decât cele care nu practicau un sport?
Sportul crește nivelul de fericire personală
În cadrul unei alte cercetării, oamenii de știință au analizat informații de la tineri care practicau diverse sporturi, cărora le-au cerut să indice nivelul de satisfacție la trei intervale, pe durata a șase luni. La final s-a observat că cei care aveau cel mai înalt grad de satisfacție față de echipa din care făceau parte au raportat și cel mai mai mare nivel de mulțumire în viața personală. Concluzia oamenilor de știință a fost aceea că participarea tinerilor la antrenamente și competiții ca parte a unei echipe, relațiile care se dezvoltă în interiorul acesteia și sentimentul de apartenență și identitate socială au crescut în mod evident nivelul de fericire.
Eliberarea de frustrări
La vârsta dificilă a pubertății, a neîncrederii în forțele proprii și a nemulțumirilor personale de tot felul, sportul de echipă poate fi antidotul frustrărilor acumulate și al stresului. Funcționând ca parte a unui întreg, ca piesă a unui mecanism complex, tânărul se va concentra pe importanța rolului său în echipă, ceea ce îi va crește stima de sine și îl va elibera de frustrări.
Lecția de disciplină și rigoare
Un aspect pe care l-am putea lesne trece cu vederea, considerându-l minor fără a fi, este acela al managementului timpului. Un copil care este la școală și în paralel face și un sport, va fi nevoit să învețe să-și gestioneze timpul și să o facă eficient. Va trebui să găseasca echilibrul între activitatea școlară (incluzând și temele pentru acasă), antrenamente, odihnă și timp liber. Poate că tocmai de aceea unii părinți și chiar antrenori condiționează practicarea sportului de rezultatele școlare, ceea ce îl determină de copil să găsească soluțiile, ritmul și disciplina care să le facă posibile pe toate.
Din păcate…
… cu tentațiile tehnologiei și a diverselor moduri de petrecere a timpului liber, nu sunt mulți copiii care să se îndrepte din proprie inițiativă către practicarea unui sport de echipă, în mod organizat. Au existat vremuri în care antrenori de la diferite cluburi sportive mergeau prin școli și selectau copii, în funcție de aptitudini, pentru diverse sporturi, fiindu-le oferit tot sprijinul pentru a face chiar performanță. Acest sprijin era total, includea echipamentul sportiv, cantonamente gratuite și deplasări suportate din banii cluburilor. Din păcate, aceste lucruri nu se mai întâmplă de mult, practicarea unui sport în prezent fiind și un efort financiar considerabil. În aceste condiții, a-i oferi unui copil posibilitatea de a practica un sport care să aibă beneficii și asupra lui ca individ – descrise anterior – reprezintă mai degrabă o opțiune a părinților. Care nu trebuie ocolită pentru că poate fi considerată o investiție chiar foarte bună în formarea unui caracter.