Un sondaj realizat în SUA în urmă cu șase ani, la care au participat atât părinți cât și cadre didactice, a concluzionat că gândirea creativă ar trebui să fie predată copiilor la fel ca orice altă materie. Oamenii de știință – britanici de această dată -, numesc chiar cele trei elemente care pot stimula creativitatea copiilor: un mediu creativ, o programă creativă şi profesori care folosesc metode didactice creative. Acestora din urma li se sugerează să îmbunătățească creativitatea copiilor prin stimularea experimentării şi a perseverenţei, prin apelarea la întrebări cu răspuns deschis şi prin încurajarea celor care oferă răspunsuri inedite la întrebări. Bun, dar până la a lucra la îmbunatățirea ei, ne punem întrebarea: ea există în fiecare copil sau este nevoie să fie provocată? Gândirea creativă nu intră, totuși, în conflict cu gândirea logică? Și, nu în ultimul rând, dincolo de rezultatele studiilor americane și britanice și de percepția care există asupra necesității ”antrenării” gândirii creative a copiilor, cum se întâmplă lucrurile la noi? O serie de întrebări la care psihologul clinician Cristina Badea (Cabinet Logokids), mamă a doi copii, a avut amabilitatea să răspundă.
Toți copiii se nasc cu un potențial creativ? Creativitatea apare sau dispare pe măsură ce copilul crește și devine adolescent, adult?
Creativitatea la bază nu înseamnă doar să receptăm ceea ce este nou ci să creăm, în primul rând, noul. Astfel de situații apar doar în cazul celor care posedă o adaptabilitate creativă nativă. Această creativitate este deținută de acei copii care au un nivel ridicat al inteligenței, care manifestă atitudini sau calități temperamentale necesare dezvoltării unor situații inovatoare. Ce se întâmplă cu creativitatea pe măsură ce copilul crește? Dezvoltată, îmbunătățită, ea ia forma unei aptitudini extraordinare a unui adolescent sau adult. Astfel se naște competiția care accentuează dezvoltarea creativă a fiecărui individ în parte.
Cei mici pot învăța să fie creativi sau, pur și simplu, totul ține de a avea sau nu această abilitate? Pot profesorii sau educatorii să dezvolte această latură?
Creativitatea face parte din personalitatea fiecărei persoane în parte. Cei mici pot deveni creativi prin multă muncă și susținere din partea părinților și cadrelor didactice, însă nu vor reuși să ajungă la aceleași performanțe ca aceia care posedă un potențial creativ din naștere.
La polul opus, școala – și mă refer la sistemul de învățământ din țara noastră – le poate reduce copiilor creativitatea nativă?
Din păcate, sistemul de învățământ actual din țara noastră este un sistem în care copilul nu este descoperit și ajutat să evolueze din punct de vedere al abilităților pe care le deține, ci este încurajat și „obligat” să performeze la științele cuprinse în programa școlară. Se mai întâmplă, ca atunci când un profesor observă o abilitate deosebită să încurajeze copilul să continue în acea direcție. Deci, da, creativitatea poate fi redusă dacă copilul nu perseverează și nu își exersează calitățile native.
O gândire creativă poate aduce beneficii studiului și înțelegerii acelor materii care presupun logică? Sau mai mult ar periclita rezultatele?
Pentru a avea o gândire creativă trebuie să deții trei calități importante: să ai o imaginație bogată, să poți să compui și să descompui idei și apoi să creezi lucruri noi, să știi să judeci probleme și situații, să determini ce este util și ce nu și să ai un gust extraordinar pentru a putea diferenția lucrurile urâte de cele frumoase. Dacă un copil posedă aceste trei mari calități, atunci putem spune că, da, creativitatea aduce multe beneficii studiului, prin faptul că individul este capabil să facă asocieri și să transpună în situații reale datele problemei, evoluând creativ și obținând cele mai bune rezultate.
Este corect ca un copil să fie ”taxat” pentru creativitatea sa? Întrebarea are la bază un exemplu concret, în care un copil de școală primară a primit o notă mică la ora de desen pe motiv că a desenat un copac cu frunze albastre. Cum este de fapt corect și care sunt avantajele și dezavantajele pentru copil într-o situație ca aceasta? Îl lăsăm să își exprime creativitatea sau îl aducem pe copil în realitate, explicându-i că nu există pomi cu frunze albastre?
Creativitatea există și la copii mici, însă nu putem spune că acel copil este creativ, deoarece după vârsta de 3-4 ani aceasta se dezvoltă și prinde contur, observând ca părinte sau educator că este un copil cu anumite calități. Când vine vorba de desen, un copil începe să înțeleagă lucrurile care îl înconjoară abia după vârsta de 4 ani. Creierul nu îi permite să facă asocieri între obiecte la acest nivel. Lumea lui înconjurătoare până la intrarea în grădiniță era doar spațiul familial cu cei 2-3 membri în el. Când ajunge într-un colectiv, spațiul lui și orientările se extind și vede altfel lumea: „mai există și altcineva în afară de mine, mami și tati?”. Așa se întâmplă și cu obiectele, mai întâi facem cunoștință cu ele, apoi ne jucăm cu ele, după care le explorăm și abia la sfârșit constatăm că vaca este albă și cerul albastru.
În funcție de vârsta copilului, știm dacă aceste aspecte sunt ieșite din sfera normalului sau nu. Dacă este un copil care a achiziționat toate etapele dezvoltării și totuși colorează frunze albastre în loc de verzi, există două variante: ori are nevoie de suport de specialitate să își dezvolte creativitatea mai mult, ori în viața copilului au existat anumite situații sau factori stresanți care îl determină să se manifeste neconcordant cu realitatea.