Stigmatizarea persoanelor cu deficiente de auz este prezentă la toate nivelurile societății și autoritatilor sub formă de:
- prejudecăți, discriminare
- comportament discriminatoriu
- direct,
- indirect sau
- sistemic
Discriminarea persoanelor cu deficiențe de auz se caracterizează prin:
- inferiorizarea,
- retragerea puterii lor de decizie
- reducerea pana la anulare a autonomiei
- consacrarea superiorității persoanelor auditive.
Stigmatizarea persoanelor cu deficiente de auz este inacceptabilă, la fel ca sexismul, rasismul și alte forme de discriminare.
Ignoranța și neatenția sunt principalele cauze ale acestei discriminări. Este adesea instituțională, sistemică sau la nivel de atitudine.
Dizabilitatea face parte din existenţa umană, fiind o latură a dimensiunii universale a umanităţii. Ea este cea mai puternică provocare în acceptarea diversităţii, pentru că limitele sale sunt foarte delicate.
Nicio formă de discriminare nu este acceptabilă!
Stigmatizarea persoanelor cu deficiente de auz se manifestă în două aspecte generale.
- Prezumția sau credința că deficienții de auz ar trebui încurajați (sau chiar forțați) să fie cât mai mult ca oamenii care nu au aceasta dizabilitate
- Abordarea actualului sistem în care deciziile care privesc deficientul de auz sunt luate cu o minimă putere de decizie de către acesta, sau de comunitățile din care el face parte, de organismelor/organizațiilor care îl reprezintă, sau in care, acestuia i se anuleaza complet autonomia si puterea de decizie.
Este vorba despre decizii importante care privesc limbajele de comunicare, educația, serviciile de care deficietul de auz are nevoie
Stigmatizarea si discriminarea se manifestă in diverse forme:
- Presupunerea că persoanele cu deficiențe de auz trebuie să fie transformate, astfel încât să fie identice cu persoanele fară deficiente de auz, implică o anulare a limbajului semnelor și a „culturii hipoacuzicilor”, o fixare pe ideea „depășirii” obstacolului surdității, promovarea general valabilă a „auzului” și a vorbirii, și o atitudine patologică legată de surditate.
- Prejudecățile și discriminarea față de limbajul vizual – una dintre cele mai clare forme de stigmatizar
- Refuzul implantului cohlear de catre surzi este adesea perceput ca o devianţă,
La fel, dorința de a avea un copil surd, exprimată de mulți adulți surzi, este percepută ca inconștientă de mulți specialiști în surditate și testare genetică
Ni se spune adesea că „persoanele cu deficiente de auz trebuie să învețe limba română (dar nu limbajul semnelor) pentru că atunci când vor fi adulți, vor trebui să funcționeze în societatea „auditivă” și vor trebui să cunoască acesta limbă, pentru a găsi un loc de muncă”
Conform acestui raționament, orbii ar trebui să învețe să vadă, deoarece atunci când vor crește, vor trebui să funcționeze în societatea „vizuală”. Utilizatorii de scaune cu rotile vor trebui să învețe să meargă pentru că vor crește într-o societate mobilă. Persoanele cu dizabilități din cauza întârzierii dezvoltării vor trebui să învețe să fie „inteligente”, deoarece vor trebui să trăiască într-o societate care nu are dizabilitățile lor.
Este important să înțelegem că există diverse aspecte ale acestei lumi, inclusiv comunicarea prin limbajul semnelor. Avantajele și necesitățile dizabilului de auz trebuie să fie adresate prin intermediul aestuia sau a unui interpret, care poate comunica folosind imagini sau prin scris.
«Am devenit prieteni cu profesorii lor ( ai copiilor cu deficiente de auz, n.r.) și am dezvoltat împreună un program de intervenții precoce. Ne-au învățat că trebuie să ne străduim să ajutăm pe toți cei surzi, dar am înțeles că nu toți doresc să fie ajutați, iar dorințele lor trebuie respectate. Sunt mulți copii sub un an care ar putea beneficia de intervenții, dar vin cu părinți surdomuți sau cu bunici care au auz normal, iar părinții lor nu doresc să îi scoată din comunitatea lor sau să le fie implantate proteze auditive din diverse motive, inclusiv religioase. Deci, dacă nu doresc asta și cred că știu ei mai bine, trebuie să respectăm acest lucru» explică Profesor Doctor Sebastian Cozma, medic primar ORL, Președinte al Societății Române de Audiologie și Patologie a Comunicării
Dr. Sebastian Cozma, medic, cu o vastă experiență națională și internațională în patologia din domeniul otorinolaringologiei atât în ceea ce privește adulții, cât și copiii, avand supraspecializare în audiologie, reabilitare auditivă prin implant cohlear și patologie a sistemului vestibular, care conduce o echipă experimentată în diagnosticarea și tratamentul celor mai complexe afecțiuni ORL.
Dr. Sebastian Cozma este membru în Comisia de Specialitate ORL a Ministerului Sănătății și membru ales în Senatul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași. De asemenea, este Coordonator al Programului Național de Tratament al Surdității prin Proteze Auditive Implantabile din România și fondator al Compartimentului de Audiologie și Vestibulogie din cadrul Spitalului Clinic de Recuperare Iași.
Există și credința implicită că o persoană care nu aude este, prin urmare, inferioară celor care aud.
Un alt aspect al stigmatizării persoanelor cu deficiențe de auz – adică preluarea controlului asupra persoanelor cu deficiențe de auz – a fost rezumat de Harlan Lane într-o propoziție simplă: „Oamenii care aud exercită un control enorm asupra vieții persoanelor cu deficiențe de auz
De exemplu, persoanele care nu au deficiențe de auz sunt cele care iau decizii cu privire la alegerea limbii, opțiunile educaționale, furnizarea de servicii, angajarea și alte elemente ale vieții de zi cu zi ale unei persoane cu deficiențe de auz.
Persoanele fără deficiențe de auz sunt cele care autorizează codurile de construcție, standardele arhitecturale și reglementările de siguranță care guvernează deciziile cu privire la furnizarea sau nu de alarme vizuale și clădiri accesibile persoanelor cu deficiențe de auz.
Poate cel mai bun exemplu, este cel al deficientului de auz în contactul cu sistemul medical, de aceea, vom prezenta mai jos această situație umilitoare la adresa deficienților de auz.
- Persoanele cu deficiente de auz nu au aceeași putere de a lua sau de a influența deciziile care le afectează propria viață la fel ca și persoanele care nu au deficiente de auz
- Stigmatizarea și discriminarea persoanelor cu deficiență de auz, în cadrul manevrelor de îngrijire medicală, prin anularea autonomiei, incapacitarea de a lua decizii
În timpul consultațiilor medicale, care implică un pacient cu deficiență de auz, acesta se poate confrunta uneori cu pierderea autonomiei, frică, jenă și neînțelegeri.
Terminologia medicală este cauza. Fiind inaccesibilă pentru acești oameni -a căror înțelegere este complicată de recunoașterea vizuală a cuvintelor și a semnelor corespunzătoare termenilor medicali- este adesea o sursă de neînțelegeri.
În același timp, aceste probleme de înțelegere limitează accesul la informații și, prin urmare, diminuează capacitatea de a lua decizii.
Aceștia sunt însoțiți în timpul consultaţiilor foarte des de membrii familiei acestora.
Acești însoțitori non-profesioniști discută cu personalul medical sau de îngrijire, iau decizii care privesc sănătatea persoanei cu deficiențe de auz, ameninţând astfel direct autonomia acestor pacienţi.
Autonomia pacientului – persoană cu deficientă de auz este mult diminuată sau chiar anulată.
- Există încă bariere în ceea ce privește așteptările și comportamentul angajatorilor, educatorilor și furnizorilor de servicii.
- Discriminarea persoanelor cu deficiențe de auz la locul de muncă
- Realitatea este că surditatea nu este o boală, tulburare sau deficiență de sănătate; nici nu reprezintă o amenințare pentru sănătatea sau siguranța altora.
Angajații surzi sunt, în general, în mod evident mai punctuali și au prezență mai bună decât colegii lor, care nu sunt surzi.
Statistica privind siguranța la locul de muncă nu arată rezultate mai slabe decât cele ale angajaților care nu sunt surzi, mai ales dacă sunt puse în aplicare simple măsuri de precauție.
De exemplu, alarmele vizuale servesc tuturor, nu doar persoanelor cu deficiențe de auz și rareori reprezintă un cost nefondat semnificativ.
Cu toate acestea, mulți angajatori continuă să presupună că siguranța la locul de muncă ar fi compromisă de angajații surzi sau că surditatea duce la absenteism și nepunctualitate și că amenajarea locului de muncă este prea scumpă.
În ciuda numărului tot mai mare de companii care doresc să fie incluzive, precum și a nevoii extreme de forță de muncă, persoanele surde se luptă să intre pe piața muncii sau sunt în general obligate să ocupe locuri de muncă precare.
Discriminarea sistemică împotriva persoanelor surde sau cu deficiențe de auz și opresiunea obișnuită experimentată pe piața muncii sunt înrădăcinate în istoria comunității.
În ciuda supracalificării frecvente, li se cere în permanență să-și demonstreze capacitatea de a funcționa în ciuda „dizabilității” lor.
Această discriminare în domeniul ocupării forței de muncă se bazează pe un proces care nu este nou. De la sfârșitul secolului al XIX-lea, segregarea a avut loc în sfera muncii, surzii fiind distribuiti la anumite meserii manuale „potrivite” lor, excluzându-i din multe domenii.
Stigmatizarea si discriminarea persoanelor cu deficiențe de auz este in acest caz, credința conform căreia persoanele surde sau cu deficiențe de auz trebuie să se conformeze și să se adapteze la structurile societății audiocentrice cât mai „normal” posibil prin practicarea lecturii pe buze sau profitând de tehnologiile medicale care le permit să „depășească handicapul” sau sunt chiar somati sa-l „repare”.
Angajatorii se tem de investițiile neprofitabile generate de adaptarea posturilor de lucru (chiar dacă acestea sunt investiții minime și subvenționate) precum și de utilizarea interpreților.
Fundamental, această discriminare se bazează pe prejudecăți puternice conform cărora persoanele surde sunt „mai puțin inteligente”, că nu au acces la un limbaj complex, care să le permită să înțeleagă pe deplin instrucțiunile.
Cu toate acestea, surditatea nu împiedică comunicarea. Strategiile dezvoltate de surzi sunt eficiente și ieftine. Ele necesită totuși efort, deschidere și bunăvoință din partea angajatorilor și angajaților.
Stigmatizarea si discriminarea persoanelor cu deficiențe de auz este un fenomen obisnuit la locul de muncă si contribuie semnificativ la creșterea suferinței psihologice a acestora.
Modelul socio-cultural: persoanele cu dizabilitati de auz -grup cultural distinct- sursă de mândrie și identitate culturală si nu de stigmatizare
Un număr în continuă creștere de persoanele cu dizabilități de auz nu se considera a avea „un handicap”, ci pretind a fi considerați ca făcând parte dintr-un un grup cultural distinct cu cu istorie și limba să proprie; limbajul semnelor.
Modelul socio-cultural recunoaște diferențe socio-lingvistice semnificative între membri, etichetați ca surzi și persoane cu probleme de auz, cu particularitatea surdului sever, prelingual.
În acest model, surditatea devine mai degrabă o sursă de mândrie și identitate culturală, decât sursă de stigmatizare. Membrii comunității surzilor comunică folosind limbajul semnelor.
Acest grup se confruntă cu probleme de comunicare cu membrii comunității fară probleme de auz.
Folosind modelele definite mai sus, este evident, că persoanele surde și cu deficiențe de auz aparțin unor realități lingvistice și culturale diferite.
Aduceți schimbarea
-
-
-
-
-
-
-
- Schimbarea paradigmei
-
-
- Schimbarea paradigmei prin redimensionarea stereotipurilor:
-
-
-
-
Modelul socio-cultural al persoanelor cu dizabilități de auz -grup cultural distinct- au schimbat, evident, paradigma.
Dintr-o data, vedem că persoanele cu deficiență de auz își găsesc o nouă identitate și sunt capabile să lupte, cu fortele proprii împotrivă discriminării și a stigmatizării.
În ceea ce privește combaterea acestora, Dr. Neacșu a identificat câteva „reflexe sociale” de adoptat: campaniile de constietizare, redimensionarea steriotipurilor și promovarea inteventiei timpurii fiind câteva dintre acestea.
- Prezentarea unor povesti de succes:
„Prin prezentarea unor povești de succes ale persoanelor cu pierdere de auz și prin ilustrarea modului în care aceste persoane pot duce o viață plină și productivă, se pot schimba percepțiile și atitudinile societății față de această condiție”, explică Dr. Neacșu.
Povesti de succes în ceea ce privește adaptarea forței de muncă:
Persoanele surde au încetat să mai dorească să-i convingă pe angajatori de capacitatea lor. Comunitatea surzilor din Canada, a devenit astfel, de-a lungul anilor, o importantă sursă de angajare în domeniul vânzărilor și serviciilor, dar și în mediul comunitar.
Sondajul privind formarea și ocuparea forței de muncă în pierderea auzului în Quebec, publicat în 2006, arată că rata de angajare a acestora a fost de doar 53%.
Fapt interesant: în 1998, cei care lucrau pentru ei înșiși reprezentau doar 6% dintre persoanele surde sau cu deficiențe de auz active pe piața muncii. Acest număr a crescut la 22% în 2015 datorită oportunităților de carieră aduse de apariția internetului, permițându-le să-și dezvolte afacerile în comunitate și să obțină sprijin.
Exemple de bune practici în domeniul medical -organizarea de cursuri de limbajul semnelor medicale
Posibilități de îmbunatățire a stării surzilor în îngrijirea și reducerea stigmatizării acestor populații vulnerabile se dezvoltă din ce în ce mai mult.
Proiectul „Breaking the Silence” are două obiective principale.
Primul este conștientizarea studenţilor de la Facultatea de Medicină din Elvetia despre problema luării în considerare a îngrijirii pacienţilor surzi graţie atelierelor oferite la curs, al curriculumului universitar.
Al doilea este organizarea de cursuri de limbajul asemnelor medicale pentru oamenii interesați.
În această perspectivă, grupul a încărcat recent un videoclip pentru a sensibiliza personalul medical cu privire la experiențele persoanelor surde în contextul asistenței medicale și necesitatea de a avea îngrijitori instruiți în limbajul semnelor.
Înființarea recentă a structurilor de îngrijire a sănătății mentale, adaptată în diverse țări europene, este a o altă iniţiativă de reducere a consecinţelor aceste stigmate.
Aceste locuri permit tratarea pacienților cu personalul medical conștient de specificul de surditate și de multe ori cu personal de îngrijire surd care poate face lumină asupra specificului problemelor întâmpinate.
Povesti de succes in domeniul sportiv
Performanța tinerei Vlad Maria Victoria hipoacuzice de doar 12 ani și jumătate (la acea dată) care a obținut la Europeanul de Tenis de Masă pentru Surzi 3 medalii (inclusiv locul I la dublu fete) și Vlad Perianu, un sportiv cu deosebite calități atletice (maraton sau ciclism).
- Promovarea interventiei timpurii
„Educația și conștientizarea pot juca un rol crucial în promovarea intervenției timpurii pentru pierderea auzului. Oamenii pot fi educați cu privire la beneficiile identificării și tratării precoce a problemelor de auz, precum și la disponibilitatea și eficacitatea diferitelor opțiuni de tratament și tehnologii asistive” precizează Dr. Daniela Neacșu.
- Campanii de constietizare
Despre rolul pecare il pot juca aceste campanii de educație și conștientizare în schimbarea atitudinilor societății față de pierderea auzului și în promovarea intervenției timpurii, Doctor Daniela Neacșu arată:
„Campaniile de educație pot ajuta la creșterea gradului de conștientizare în rândul publicului. Oamenii pot fi educați cu privire la importanța evaluării periodice a sănătății auditive și la semnele și simptomele care ar trebui să determine consultarea unui specialist”.
- Accesibilizarea informației
Acest lucru se traduce mai ales prin punerea la dispoziție a serviciilor de interpretare, o prevedere legală (art. 69 din Legea 448/2006).
Astfel, persoanele deficiente de auz vor fi mult mai implicate în viața comunitățîi largi.
Povesti de succes pentru accesibilizarea informatiei
Aplicația „Voci pentru Mâini” – servicii de interpretare video la distanță
Pe baza acesteia, instituțiile pot beneficia de servicii de interpretare video la distanță care pot elimina cele mai multe din barierele de distanță și de timp. Este o alternativă viabilă în multe situații.
Tehnologia ne ajută mult, mai ales Facebook ca rețea de socializare unde persoanele deficiente de auz sunt foarte active. În acest context se fac multe informări, inclusiv la nivelul Asociației, precum și de către persoane particulare, de alți voluntari sau de alte persoane surde.
„Acest lucru merită apreciat deoarece de cele mai multe ori a urmări un comunicat la televizor nu poate fi suficient. La nivelul celor 37 de filiale ale A.N.S.R. se depun eforturi zilnice pentru informarea cât mai multor beneficiari. În orice caz, la nivelul autorităților se poate face evident mai mult pentru informare” ne spune Bogdan Anicescu, interpret mimico-gestual.
Platforma www.InformareContraDiscriminare.ro – informații utile prin intermediul materialor video
Aceasta asigură interpretarea unor informații utile din domeniile juridic, economic și social, prin intermediul a mai mult de 1000 materiale video realizate de către interpreți în limbajul mimico-gestual.
Iata marturia unei beneficiare:
„De când mă stiu am plătit impozit pentru casa și pentru terenul pe care îl avem în curte, că orice om. Numai că recent, fata noastră ne-a arătat site-ul Informare contra Discriminare și am văzut împreună câteva din filmările de acolo.
Așa am aflat că legea în România spune că persoanele surde, că mine și că soțul meu, sunt scutite de impozitul pe casa și pe teren.
Chiar a doua zi am fost împreună la primărie, am depus toate actele și nu mai e nevoie să plătim nimic”, a povestit Atena Ion, beneficiara a platformei.
Doamna Doctor Neacșu ne arătă și câteva dintre aceste stategii, pe care societatea ar putea să le preia:
- Educația și conștientizarea: „Organizațiile, asociațiile și autoritățile în domeniul sănătății auditive ar trebui să desfășoare campanii de educație publică pentru a informa oamenii despre importanța îngrijirii urechilor și a auzului”.
- Promovarea egalității de acces la serviciile de sănătate auditivă:„să se asigure că toți oamenii au acces la screening auditiv, evaluare și tratament, indiferent de statutul socio-economic sau de alti factori”.
- Combaterea discriminării: „Aceasta poate include promovarea angajării persoanelor cu pierdere de auz, crearea unui mediu de lucru accesibil pentru toți”.
- Promovarea modelelor de rol pozitive: „Promovarea modelelor de rol pozitive și a poveștilor de succes ale persoanelor cu pierdere de auz poate contribui la schimbarea percepțiilor și la încurajarea altor persoane să își caute ajutor și să se îngrijească de sănătatea auditivă”.
Asa cum am vazut, problema fundamentală este că serviciile pentru persoanele cu deficiente de auz nu sunt adaptate prin consultare cu organizațiile pentru acestia.
De accea, toate nivelurile guvernamentale, organizațiile de servicii, programele de educație pentru surzi, profesioniștii care lucrează pentru comunitatea surzilor, mass-media și organizațiile de surzi ar trebui să lucreze împreună pentru a elimina stigmatizarea persoanelor cu deficiente de auz prin educație, instruire și dezvoltarea de politici menite să elimine credințele defăimătoare, presupunerile eronate și stereotipurile dezumanizante despre aceste persoane.
https://serval.unil.ch/resource/serval:BIB_88AACDBF0F76.P001/REF.pdf
https://www.ababord.org/Audisme-et-discrimination-au-travail-L-histoire-d-une-precarite
https://cad-asc.ca/fr/enjeux-et-notre-position/audisme/